Primele drujbe au fost concepute in 1920. Dezvoltarea fierastraului cu motor a dus la cresterea productiei de cherestea comparabila cu cea care a avut loc cand s-a trecut de la topor la fierastrau.
Istoria muncii forestiere merge in paralel cu istoria rasei umane. Mii de ani, padurea era legata de dezvoltarea, problemele si evolutia civilizatiei. Cu timpul, intunecata si amenintatoarea padure a devenit un foarte folositor furnizor de lemne. Padurea a fost imblanzita, pentru ca azi nu este doar un factor economic important, ci indeplineste si diferite functii cum ar fi protectia sau recreatia.
Timp de sute de ani, meseria de taietor de lemne a fost considerata una dintre cele mai grele. Pana la aparitia modernei drujbe. Taietorii de lemne au devenit operatori de masini si specialisti.
De la topor la fierastrau
Toporul a fost cel mai folosit instrument pentru taiat lemnul. Se foloseste inca de pe vremea cand se facea din piatra, cupru, bronz sau fier. A fost folosit pentru a taia copaci pana in secolul XIX.
In jurul anului 5000 I.Hr , triburile germanice au inventat primul fierastrau. Au taiat mici dinti intr-o lama in forma de semicerc. Nu se stie daca se foloseau aceste fierastraie pentru a taia copaci. Dupa descoperirea cuprului, acesta s-a folosit pentru a produce topoare si fierastraie. Iar topoarele nu se foloseau doar la taierea copacilor, ci si ca arme in lupta. In jurul anului 750 I.Hr, fierul a inlocuit bronzul ca si material principal, dar fierastraiele s-au facut in continuare din bronz, pentru mai multe secole. Se foloseau mai putin in paduri, si mai mult de catre artizani, doctori si chirurgi.
Nu exista alte informatii despre uzul fierastraielor pana in secolul VIII. De acum inainte, fierastraiele se foloseau doar de catre mesteri, nu si de taietorii de lemne. Pana in secolul XVI, nu sunt dovezi ca fierastraiele sa fi fost in munca forestiera. Pe de alta parte, joagarele, care taie trinchiuri de copaci in placi, deja existau si se foloseau in padure. In jurul anului 1500, Leonardo da Vinci era interesat de fierastraie. A desenat, se pare, primul fierastrau cu dinti ce functiona si cand era impins, si cand era tras. Pana atunci, fierastraiele se foloseau doar prin impingere, in Europa, sau prin tragere, in Asia.
In jurul anului 1800, primul fierastrau circular si primul fierastrau cu banda au fost produse in Anglia. Pe acea vreme, inca se foloseau topoarele si fierastraiele separat: toporul pentru taiat si curatat crengile, iar fierastraul pentru a taia trunchiurile la o lungime anume. Fierastraul inca avea un rol inferior, si a ramas asa o perioada lunga de timp. In anul 11752, imparateaza Maria Tereza a decratat ca taierea copacilor sa nu se mai efectueze cu toporul, ci cu fierastraul, de la radacina. Pe de o parte, se pierdea mai putin lemn, pe de alta parte fierastraul produce rumegus, care fertilizeaza solul mai bine decat aschiile.
Fierastraiele erau cam de 6 ori mai scumpe decat topoarele. Si era greu de taiat cu un fierastrau (rindea) un trunchi foarte aproape de sol, datorita pozitiei taietorilor.
In momentul in care angajatorii au dotat taietorii de lemne cu fierastraie, acestia au devenit din zilieri salariati.
Hotii de cherestea preferau fierastraiele, pentru ca nu produceau la fel de mult zgomot ca topoarele. Drept urmare, hotii de cherestea care foloseau fierastraie primeau pedepse mai mari decat cei care foloseau topoare.
Desi fierastraul era cunoscut inca din antichitate (Roma, Egipt), nu a fost folosit in paduri decat spre jumatatea secolului XVIII. Fierastraul a adus nu doar o crestere a randamentului, ci si alte avantaje pentru proprietarii din silvicultura. Dar pentru taietorii de lemne au adus mai mult dezavantaje. Spre mijlocul secolului XIX existau inventatori care au construit fierastraie mecanice, ce puteau fi transportate in padure. Majoritatea acestor inventii erau foarte grele, greu de folosit si nu au trecut de stadiul de prototip, in sensul ca nu au fost produse in serie si nu au primit imbunatatiri. Acelasi lucru s-a intamplat si cu fierastraiele bazate pe motor cu aburi ce se alimentau cu resturi de lemne.
Dezvoltarea fierastraului motorizat
In 1920 s-a inventat prima drujba. 3 nume sunt responsabile de aparitia drujbei: Wolf (USA), Westfelt (Suedia) si Stihl (Germania). Acesta din urma a devenit cel mai vechi si mai mare producator de drujbe din lume. La inceput, ideea era sa se usureze munca grea din padure prin folosirea unei masini. Aceasta ar duce si la o crestere a productivitatii, deci a profitului.
Principalele faze in dezvoltarea drujbei
1926 - Stihl a dezvoltat prima drujba electrica
1927 - Dolmar a dezvoltat prima drujba pe benzina
1950 - aparitia primei drujbe operata de un singur om
1964 - aparitia sistemului antivibratii
1972 - aparitia franei de lant
1982 - oprirea rapida
1989 - aparitia catalizatorului
1991 - start automat
La sfarsitul anilor 1920 a fost produse prima drujba pe benzina. La inceput erau drujbe pentru 2 persoane,, din motive tehnice si datorita similaritatii cu fierastraiele traditionale.
Desi drujba facea munca forestiera mult mai usoara, a durat zeci de ani pana sa se adopte ca metoda principala de taiat copacii. Motivele principale erau greutatea masinariilor, greutatea in utilizare si faptul ca nu erau fiabile. In plus, era nevoie de 2 oameni puternici pentru a le folosi. Prima drujba pentru 2 oameni cantarea peste 60Kg, dar scopul era sa se usureze munca, deci s-au facut progrese in aceasta directie, ajungandu-se astfel la drujbele ce puteau fi manevrate de un singur taietor.
Prima drujba pentru o persoana a fost produse in 1950 si inca era grea. In 1959, o drujba avea 12Kg (drujbele moderne au 4-5Kg, iar cele profesionale intre 7 si 9 Kg).
La sfarsitul anilor 1950, erau putini taietori de lemne din cauza muncii grele, iar crearea unei drujbe pe benzina mai usoare era menita sa atraga noi lucratori.
La fel ca trecerea de la topor la fierastrau, introducerea drujbei a fost primita cu unele rezerve. De exemplu, in 1957 s-a spus ca nu merita sa folosesti drujba pentru taierea coniferelor si ca o taiere “curata” si o deramificare perfecta se poate face doar cu toporul. Un alt exemplu a fost scaderea pretului pe bucata, datorita eficientei ridicate a drujbelor, ceea ce a dus la intoarcerea la fierastraul manual a taietorilor.
Lucrul cu drujba
Este de inteles faptul ca folosirea drujbei este periculoasa. Se intampla un accident pentru fiecare 1100 mc de cherestea. Cele mai expuse parti ale corpului sunt piciorul stang si mana stanga. Principalele cauze a acestor accidente sunt reculul - o ridicare brusca a drujbei atunci cand varful drujbei ating un anumit unghi, si poticnirea. Sindromul degetului alb, o afectiune a circulatiei sangelui in maini, este cauzat de vibratiile drujbei. Rar, se poate intampla si o pierdere permanenta a auzului, conform unui studiu din 1981. Datorita tehnologiei, insa, este dificil sa se reduca zgomotul. In ceea ce priveste gazele de esapament, nu sunt cunoscute probleme de sanatate, dar nu se stie pe termen lung.